• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Așa cum în domeniul securității medicale este necesară intervenția promptă, gradual și cu accent pe forțele din linia întâi – adică medicii, personalul sanitar și spitalele – tot așa și în domeniul economic e nevoie de un plan clar cu acțiuni concrete și rapide pentru a stăvili efectele nocive ale Coronavirusului. Iar concentrarea ajutoarelor de stat trebuie să urmeze principii clare, care să țină cont de ordinea în care au fost afectate sectoarele economice și impactul social, adică evitarea închiderii unor companii și a pierderii locurilor de muncă. Statistica ne arată că în România sunt aproximativ 700.000 de IMM-uri din care 80% microîntreprinderi cu până la 3 angajați fiecare. IMM-urile contribuie cu 65% la formarea Produsului Intern Brut, conform cifrelor din 2018. Cu alte cuvinte e obligatoriu ca orice stat cu mintea întreagă să conceapă un plan pentru susținerea acestui sector al economiei.

Având în vedere experiența celor 30 de ani de capitalism și democrație și modul în care statul ”a avut grijă” de întreprinderile private până acum, nici că voi să vă înspăimânt, dar nici să confirm temerile unora, când spun că antreprenorii trebuie să se aștepte ca ăl mai mare ajutor pentru ei să vină din partea … lor înșiși! Să fim serioși: antreprenorii sunt primii care își asumă riscul în capitalism. Tot ei trebuie să fie conștienți că atunci când riscul se manifestă, energia, gândirea și spiritul lor de lideri sunt primele ajutoare pe care se pot baza. Dublate ulterior de întrajutorarea de breaslă, care este necesară.

In plan secund însă, statul trebuie să înceapă să construiască acea plasă de siguranță care să intervină atunci când pe antreprenori îi părăsesc puterile. Iar ajutorul trebuie dat cu precădere sectoarelor care sunt afectate rău, cum ar fi HORECA (incluzând pensiunile), transportul de persoane și mărfuri și logistica (a se vedea filmele ”Ce înseamnă lumea fără transport” pe net), taximetria, servicii de tip organizatori de evenimente, cultură, artă, sport și nu în ultimul rând producția (alta decât alimentară și de igienă), mai ales cea de bunuri complexe, cu valoare adăugată mare. Scopul principal al ajutoarelor de stat trebuie să fie menținerea activității acestor firme și ocuparea forței de muncă, căci povara pe care ar pune-o 1 milion de șomeri în plus pe bugetul național ar fi de nesuportat în condițiile unei crize prelungite.
Ajutoarele de stat nu înseamnă neapărat viramente directe în conturile întreprinderilor. Abordarea graduală aici poate începe de la principii precum amânarea unor plăți către stat, de exemplu TVA și CAS/CASS prin care firmele să se poată finanța. Apoi, se pot oferi linii de credit pentru capital de lucru și pentru credite de investiții ambele cu dobândă zero. Esența este ca întreprinzătorul să fie ținut să restituie creditul, oferindu-i astfel motivația de a continua activitatea. Abia ultimul resort trebuie să fie ajutorul de salvare sub forma nerambursabilă.

Nu în ultimul rând, această criză este o nouă provocare majoră la adresa UE și a spiritului sau identității de Cetațean European. Este necesar să existe o coordonare și un ajutor reciproc la nivelul UE, asta pentru a da substanță că vorbim de o comunitate și nu de o adunătură de state. Adică acele ”coridoare verzi” pentru alimentarea orașelor care sunt absolut necesare, transfrontalier, în toată UE. In condițiile în care libertatea de circulație a persoanelor este restricționată, sunt necesare compensații pe celelalte libertați, a circulației mărfurilor și capitalului, astfel încât economiile statelor membre să fie ținute la niveluri satisfăcătoare de activitate.

Dacă vom învăța să ne ajutăm între noi mai mult, să schimbăm informații, produse, servicii, vom avea mult mai multe șanse să scurtăm criza generată de Coronavirus. Modelul cel mai frumos l-a oferit sectorul cercetării în medicină unde schimbul de informații și eforturile comune sunt garanția faptului că trăim în cea mai bună lume pentru a combate rapid infecția Covid19. Website: N/A Tweet