PROBLEMA POLITICIENILOR - ATACUL LA INDEPENDENȚA BNR (I)
Data: 16-10-2017
Am urmărit cu atenție dezbaterea și luările de poziție privind ROBOR, media dobânzilor la care băncile se împrumută între ele pe piața monetară. Mărturisesc că nu aspectul economic sau explicațiile pentru creșterea acestui indicator până aproape de dobanda cheie a BNR m-au interesat.
Orice economist care se respectă știe că la revenirea inflației, dobânzile din piață vor urma inevitabil același trend. Invers ar fi fost anormal. Banii încep, din nou, să aibă preț. Data: 16-10-2017
Am urmărit cu atenție dezbaterea și luările de poziție privind ROBOR, media dobânzilor la care băncile se împrumută între ele pe piața monetară. Mărturisesc că nu aspectul economic sau explicațiile pentru creșterea acestui indicator până aproape de dobanda cheie a BNR m-au interesat.
Inutil să înșir aici argumentele tehnice mai mult sau mai puțin sofisticate care au cauzat ”explozia” acestui indice de la valori microscopice la cele miniscule, dar normale, care au inflamat o parte a opiniei publice. Au făcut-o altii mai bine. Sper doar că, pus în fața fluxurilor de lichidități, ministrul de finanțe să fi înțeles și să fi transmis mai departe, primului ministru, cum funcționează piața monetară și cum se plimbă banii prin conturi între bănci și contul trezoreriei statului ținut la Banca Națională. Și că băncile or fi ele mai rele ca Terente, dar nu pot fi bănuite că sunt atât de proaste încât să se împrumute între ele mai scump, dacă o pot face mai ieftin. Că nu are sens să anchetezi indicatori de piață, calculați, nu stabiliți de BNR. N-or să recunoască nimic…
Inainte de scandalul ROBOR agenda publică a fost ocupată cu un altul, acela în care băncile ar fi fentat statul român, ascunzându-și abil profitul, să nu plătească impozit. Din “secret fiscal” în secret fiscal, se știe acum despre ce bănci este vorba. O listă în care au fost amestecate la gramadă bănci care activează în piață cu foste societăți bancare, demult oale și ulcele și, de la care, deci, n-ai cum astepta un impozit pe profit. Nu întâmplător, seful Comisiei Economice a cerut imperios ministrului finanțelor să intre în posesia ei și doar cei neatenți nu au observat că ea fusese deja publicată într-un cotidian “pe surse” cu aceiași morți evazioniști. Desigur, doar cei foarte atenți au putut observa că, aproape imediat după o numire surprinzătoare în funcție de consilier onorific al primului ministru, pe numai puțin de 4 domenii deosebit de complexe, banking, fiscalitate, piață de capital și insolvență, pe pagina de facebook a acestuia apărea, în data de 22 iulie postarea:
“BCR, cu un profit contabil de 963 mil lei aferent anului 2016, nu a plătit niciun impozit pe profit, întrucât în AGA s-a decis ca acest profit să fie orientat către acoperirea pierderii de 2,6 mld lei aferentă anului 2014, cauzată de creditele sale neperformante. Pentru acest an mai sunt preconizate a fi acoperite din profit încă 120 de mil lei pierderi aferente anului 2015. Si, cu toate astea, nimeni nu vorbește de faliment. De precizat că pierderile în sistemul bancar nu sunt cauzate de conjuncturi economice nefavorabile (lumea încă se duce buluc la bănci să se împrumute sau să își depună economiile, cifrate la cca 40 mld euro, numai pe segmentul de retail; statul ajută băncile cu garanții, cum ar fi Prima casa, ori cu achiziții frecvente și masive de împrumuturi și alte "produse" bancare), ci de creditarea iresponsabilă din anii 2006-2008, plus masivele fraude bancare cu "încărcătură" penală.” Sigur, “situația” era expusă în contrast cu Oltchim care tocmai plătise un impozit pe profit.
Ca un făcut, după scurt timp, într-o emisiune TV, premierul Tudose a ieșit anunțând că băncile sunt mai rele ca ucigașul Terente, anunță că n-are cont bancar, compară băncile cu Crucea Roșie și se-ntreabă dacă economiile populației la băncile cu pierderi sunt în siguranță. Sau dacă nu cumva riscă falimentul! Eu am găsit de cuviință să atrag atenția asupra faptului că în raport cu bugetul statului, spre deosebire de multe alte locuri din lume, băncile din România nu doar că nu au luat niciun leu din banul public, ba chiar au finanțat deficite la costuri la care, la vremea respectivă, nimeni nu le-ar fi finanțat. Mi-am permis să sugerez că este bizar ca un avocat care urăște băncile și BNR să consilieze pe banking Guvernul României. Și acum rămân la părerea că este un conflict de interese între calitatea dlui avocat de consilier al primului ministru și chemările la procese colective intense din aceste zile împotriva băncilor, pentru care este, normal și firesc, remunerat… (va continua)
Editorial publicat in data de:
16-10-2017
de către Daniel Oanță
Website:
N/A
Tweet
de către Daniel Oanță
Comentarii:
0