• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Sorin Semeniuc, în “România liberă”, îl acuză pe guvernatorul BNR de încălcare a prevederilor legale ce incriminează autoplagiatul. Invocând, ca probă, Legea 206 din 2004. Neglijând însă că deşi Guvernatorul BNR şi-a publicat cartea în anul 2009, variantele acestei legi de dinainte de 2009 nu reglementau autoplagiatul. Abia în 2011, prin Ordonanţa 28, a fost reglementat autoplagiatul. Textul din Ordonanţa Guvernului a fost integrat în lege la 4 noiembrie 2011.

Cum însă reglementarea din 2011 nu opera retroactiv, nu avea cum să i se aplice unei cărţi publicate în 2009.

Autorul anchetei din “România liberă” îl acuză pe guvernatorul BNR şi de încălcarea eticii academice. Invocând tot prevederile Legii 206/2004.

Pagina cu care se încheie ancheta are următorul titlu: “Autoplagiatul lui Isărescu este fără dubiu. Profesori universitari din România, Suedia şi Marea Britanie afirmă că autoplagierea este lipsită de etică”.

O întrebare – “Este sau nu autoplagiat ceea ce a făcut guvernatorul Băncii Naţionale a României? – a fost adresată de „România liberă” mai multor cadre didactice din România, Suedia şi Marea Britanie. Acestora le-a fost expus cazul, fără a li se dezvălui numele autorului cărţii. Redau, pe scurt, opiniile exprimate.
• Profesorul universitar Dumitru Sandu consideră că „nu avem o reglementare clară”; această definiţie (cea din lege – n.a) este prea „simplă” şi „fără operaţionalizare”, ceea ce face dificilă demonstrarea unei acuzaţii de autoplagiat.
• Coordonatorul platformei plagiate.ro, profesorul universitar Dorin Isoc: teoretic, „un articol nu poate prelua din alt articol al aceluiaşi autor decât dacă se menţionează în mod explicit că este o reluare, o nouă redactare, o traducere şi se dă sursa unde apare pentru prima oară”.
• Sebastian Buhai, cercetător asociat la Universitatea din Stockholm: „Nu îmi pare încă în mod decisiv dacă acest caz se poate încadra la «autoplagiat», exact din cauza acestui «cuvânt înainte» pe care aparent (nu e o aparenţă, e realitate – n.a) cartea îl are la început, însă vă pot deja spune, fără orice alte informaţii, că, în mod sigur, nu este o practică încurajată în mediul academic (…) însă din punctul de vedere al gravităţii situaţiei de aici nu pot să mă pronunţ dacă putem conclude fără echivoc deja că ar fi vorba de autoplagiat”.
• Cristian Dogaru, conferenţiar lecturer la University of Suffolk - Marea Britanie: “o lucrare de sinteză a unor lucrări din trecut trebuie să fie o lucrare de sinteză”.
• Cercetătorul ştiinţific Bogdan Olaru, de la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, instituţie subordonată Academiei Române: „Înclin să cred că felul cum îşi realizează un autor propriile materiale este mai întâi o problemă de etică personală. Dacă autorul semnalează explicit felul cum a conceput textul, cum a adunat/mixat/rescris materialele, faptul că le preia şi că le reordonează, inclusiv la nivel de paragrafe, atunci nu i se poate reproşa ceva decât la nivelul metodei alese”.

De remarcat grija dovedită de cei interogaţi în formularea punctelor de vedere. Grijă pe care nu o dovedeşte şi autorul anchetei, care conchide: „Conform Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, autoplagiatul face parte din seria abaterilor de la etica academică”. Dacă jurnalistul “României libere” ar fi recitit cu grijă citatul de mai sus, ce redă titlul legii 206/2004, şi-ar fi înţeles eroarea.

(va continua...) Website: http://www.opiniibnr.ro Tweet