• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Pe 2 iunie, de la ora 19.30, la Sala George Constantin, va avea loc spectacolul-lectură Vreau acasă, regia Cristi Juncu, după un scenariu realizat de Cristi Juncu, după următoarele texte: Sindromul supraviețuitorului de Andrii Bondarenko, Dicționar de emoții pe timp de război de Elena Astasieva, Plantăm un măr de Irina Gareț, Țara mea (rachetele nucleare) de Liudmila Timoșenko, Copiii noștri de Natalia Blok și Vreau acasă de Oksana Savcenko, texte comisionate de Centrul Philip Arnoult pentru Dezvoltarea Teatrului Internațional (SUA), cu sprijinul lui John Freedman și al Nataliei Bratus. Traducerea textelor este semnată de Raluca Rădulescu.

Vor citi actorii: Rareș Andrici, Laura Vasiliu, Ioana Calotă, Alexandru Mike Gheorghiu, Cristina Stoica Ivanciuc, Andreea Măcelaru Șofron, Mihaela Subțirică, Raluca Gheorghiu, Raluca Jugănaru Grosu, Isabela Neamțu.
Spectacolul va fi urmat de discuții cu publicul la care, alături de actori, va participa traducătoarea Raluca Rădulescu.

„E seară. În Kiev e stare de asediu. Se dă stingerea. Îl sun pe bărbatul pe care îl iubesc. Vorbim despre ziua respectivă. Vorbim despre cum a decurs ziua. Îmi trec încet mâna pe ecran, acolo unde e obrazul lui. Vreau să-l sărut și nu pot. Între noi e un război.”

Ar putea fi începutul unui roman. Ar putea fi începutul unei povești. Astăzi, însă, în primăvara anului 2022, este doar relatarea dureroasă a unei realități pe care o trăiesc pe viu milioane de oameni. Războiul a dat buzna peste lumea noastră. În Ucraina, se moare. În Ucraina, teatrele sunt bombardate. În Ucraina, diferența între viață și moarte o scriu pe cer bombele. În Ucraina, copiii taie cu foarfeca portretul lui Putin. În Ucraina, viața e suspendată.

Vreau acasă, un scenariu de Cristi Juncu, vă propune o imagine emoționantă a unei tragedii contemporane, ca un puzzle din bucăți de inimă sparte și care nu știu cum să se recompună. Spectacolul-lectură pe care vi-l oferim este o călătorie în miezul unei Apocalipse pe care nimeni nu era pregătit s-o trăiască. Este un mic omagiu adus unor oameni care rezistă printre bombe, care visează că într-o zi rănile se vor închide și cerul va fi din nou albastru. Este felul nostru de a fi ÎMPREUNĂ.

Website: http://www.nottara.ro Tweet