• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Apariţia lui El Greco în Spania celei de-a două jumătăţi a secolului al XVI-lea e spectaculoasă, dar nu surprinzătoare. Surprinzător este parcursul acestui cretan devenit veneţian şi acestui veneţian devenit toledan şi suprapus pe chipul cănit al Spaniei înţepenite în gulerele sale de dantelă, în visurile de stăpânire a întregii lumi şi în bigotism nemăsurat.

El Greco, pictorul care nu i-a plăcut lui Filip al II-lea, ajunge, paradoxal, să simbolizeze Spania Inchiziţiei, a strălucirii absolute şi a exceselor mistice. Viaţa lui a fost o enigmă, opera lui a fost citită strâmb (aşa cum multă vreme s-a presupus că ochii lui au văzut strâmb corpul omenesc), iar recuperarea a venit târziu, odată cu expresioniştii modernităţii.

Astăzi, El Greco este una dintre cele mai marcante figuri ale secolului al XVI-lea. Una greu clasabilă, provocator de explorat şi generoasă în emoţii estetice. Propunerea mea este de a o vedea pe fundalul (parcă pictat de el cu lumină neagră) al Spaniei renascentiste şi de a ne alege singuri propriile mituri pe care să le ducem mai departe.

Vom avea, desigur, de partea noastră, cele mai cunoscute opere ale pictorului, de la începuturile bizantine, trecând prin perioada italiană şi ajungând la marile portrete şi reprezentări religioase din deceniile petrecute în fascinantul Toledo. Vom investiga şi popularitatea cu totul specială pe care El Greco a avut-o şi o are în rândul colecţionarilor privaţi, cea care face din el unul dintre cei mai prezenţi artişti renascentişti în colecţiile inaccesibile publicului larg. Website: http://fundatiacaleavictoriei.ro Tweet